Iarna a inceput...oficial, din 1 decembrie. Dar nu s-a asternut si peste suflete... Imi doresc sa ninga ca-n basmele copilariei, nascute din timpuri vechi si uitate demult... Sa ninga incet, "ca-n fratii Grimm" dupa cantecul lui Hrusca, cu fulgi mari si calzi care sa umple pana si inimile cele mai triste...
Mi-e dor de vremurile cand ieseam in copilarie la prima zapada si chiar daca fetele si nasucurile se faceau rosii si ne ardeau de frig, noi nu simteam decat caldura iernii care se daruia toata in fulgii de nea... Nici acum nu s-a schimbat nimic. Ma bucur la fel ca in prima iarna pe care mi-o mai amintesc. Imi lipesc fericita nasul de geam si traiesc o clipa suspendata parca in eternitate: ninge iar... Si parca in casa miroase iar a vanilie, a scortisoara, a cozonaci si a brad... Miroase a Craciun. Se mai incheie un an in calendarul care ne masoara curgerea spre etenitate.
O sa fie iarasi toata familia reunita si fericita. Dar nimic nu mai conteaza intr-o lume acoperita de zapada...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu