Ninge de cateva zile aproape incontinuu. Iubesc clujul ascuns sub zapada... Si centrul e superb. Cu miile de lumini ce imbraca aproape fiecare copacel si strada din inima orasului, spiritul Craciunului te invaluie si iti patrunde pana in adancul fiintei.
Nu poti sa nu fii copil din nou iarna. Cand totul miroase a copilarie. Cand peste tot il vezi pe Mos Craciun si ti-e dor de naivitatea ce numai un copil o poate avea, naivitate care iti dezvolta imaginatia si te facea in fiecare an sa-l astepti pe Mos cu sufletul la gura... Cand saniuta aluneca bine doar pe dealurile din apropierea casei. Cand lacul din satul bunicilor eare cea mai buna si rezistenta gheata de pe pamant. Cand ti-e dor de oamenii copilariei. De bunicii albi, icoane ale vremurilor apuse, ,ninsi de vreme, care te asteptau mereu in prag. acel prag care facea trecerea intr-o alta lume, a povestilor si a unei lumi in care totul era posibil. Puteai sa fii orice, puteai sa faci orice. Doar pentru ca erai copil...
Frigul imi arde fata si mainile, dar sufletul mi-e plin: asteptam de mult iarna. Pentru ca iarna avem alte visuri, alte motivatii de a le implini. Suntem mai buni. Parca sufletul de peste an se purifica iarna in asteptarea unei noi primaveri. A unui nou inceput...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu